GLOSAR
*din Anexa 2 la Legea 350/200

  • Aprobare – optiunea forului deliberativ al autoritatilor competente de incuviintare a propunerilor cuprinse în documentatiile prezentate si sustinute de avizele tehnice favorabile, emise in prealabil. Prin actul de aprobare (lege, hotarare a Guvernului, hotarare a consiliilor judetene sau locale, dupa caz) se confera documentatiilor putere de aplicare, constituindu-se astfel ca temei juridic in vederea realizarii programelor de amenajare teritoriala si dezvoltare urbanistica, precum si a autorizarii lucrarilor de execuþie a obiectivelor de investitii.
  • Avizare – procedura de analizã si exprimare a punctului de vedere al unei comisii tehnice din structura ministerelor, administratiei publice locale ori a altor organisme centrale sau teritoriale interesate, avand ca obiect analiza solutiilor functionale, a indicatorilor tehnico-economici si sociali ori a altor elemente prezentate prin documentatiile de amenajare a teritoriului si de urbanism. Avizarea se concretizeazã printr-un act (aviz) cu caracter tehnic si obligatoriu.
  • Circulatia terenurilor – schimbarea titularilor dreptului de proprietate sau de exploatare asupra terenurilor prin acte de vanzare-cumparare, donatie, concesiune, arendare.
  • Dezvoltare durabila – satisfacerea necesitatilor prezentului, fara a se compromite dreptul generatiilor viitoare la existenta si dezvoltare.
  • Documentatie de amenajare a teritoriului si de urbanism – ansamblu de piese scrise si desenate, referitoare la un teritoriu determinat, prin care se analizeaza situatia existenta si se stabilesc obiectivele, actiunile si masurile de amenajare a teritoriului si de dezvoltare urbanistica a localitatilor pe o perioada determinata.
  • Parcelare – actiunea urbana prin care o suprafata de teren este divizata in loturi mai mici, destinate construirii sau altor tipuri de utilizare. De regula este legata de realizarea unor locuinte individuale, de mica inaltime.
  • Programe de dezvoltare – ansamblu de obiective concrete propuse pentru realizarea politicilor de dezvoltare.
  • Protectia mediului – ansamblu de actiuni si masuri privind protejarea fondului natural si construit in localitati si in teritoriul inconjurãtor.
  • Regimul juridic al terenurilor – totalitatea prevederilor legale prin care se definesc drepturile si obligatiile legate de detinerea sau exploatarea terenurilor.
  • Retea de localitati – totalitatea localitatilor de pe un teritoriu (national, judetean, zona funcþionala) ale caror existenta si dezvoltare sunt caracterizate printr-un ansamblu de relatii desfasurate pe multiple planuri (economice, demografice, de servicii, politico-administrative etc.). Reteaua de localitati este constituita din localitarti urbane si rurale.
  • Servitute de utilitate publica – sarcina impusa asupra unui imobil pentru uzul si utilitatea unui imobil avand un alt proprietar.
  • Teritoriu administrativ – suprafata delimitata de lege, pe trepte de organizare administrativa a teritoriului: national, judetean si al unitatilor administrativ-teritoriale (municipiu, oras, comuna).
  • Teritoriu intravilan – totalitatea suprafetelor construite si amenajate ale localitatilor ce compun unitatea administrativ-teritoriala de baza, delimitate prin planul urbanistic general aprobat si in cadrul carora se poate autoriza executia de constructii si amenajari. 
  • Teritoriu extravilan – suprafata cuprinsa intre limita administrativ-teritoriala a unitatii de baza (municipiu, oras, comuna) si limita teritoriului intravilan.
  • Teritoriu metropolitan – suprafata situata în jurul marilor aglomerari urbane, delimitata prin studii de specialitate, în cadrul careia se creeaza relatii reciproce de influenta in domeniul cailor de comunicatie, economic, social, cultural si al infrastructurii edilitare. 
  • Zona de protectie – suprafete in jurul sau in prejma unor surse de nocivitate, care impun protectia zonelor invecinate (statii de epurare, platforme pentru depozitarea controlata a deseurilor, puturi seci, cimitire, noxe industriale, circulatie intensa etc.).
  • Zona protejata – suprafata delimitata in jurul unor bunuri de patrimoniu, construit sau natural, a unor resurse ale subsolului, in jurul sau în lungul unor oglinzi de apa etc. si in care, prin documentaþiile de amenajare a teritoriului si de urbanism, se impun masuri restrictive de protectie a acestora prin distanta, functionalitate, inãltime si volumetrie.